Produsul minim viabil este cea mai simplă versiune a unui produs care rezolvă problema principală a unui client și permite măsurarea reacției pieței. Scopul lui nu este vânzarea la scară, ci învățarea cu cost mic: dacă oamenii folosesc produsul, dacă revin și dacă plătesc. Prima versiune include doar ce este necesar pentru a răspunde la aceste întrebări, iar restul se amână.
Prin ce diferă un produs minim viabil de un prototip?
Un prototip arată cum ar putea funcționa produsul, în timp ce un produs minim viabil este folosit de clienți reali, în condiții reale, de obicei contra cost. Prototipul răspunde la întrebarea „se poate face?”, iar produsul minim viabil la întrebarea „îl vrea cineva suficient de mult încât să-l folosească și să plătească?”. Din acest motiv, testul de piață vine după ce ideea a trecut prin etapele descrise în articolul despre validarea ideii de afacere înainte de investiție.
Ce tipuri de produs minim viabil se folosesc?
Tipul de produs minim viabil se alege după întrebarea care trebuie verificată și după bugetul disponibil.
| Tip | Cum funcționează | Ce verifică | Cost și durată orientative |
|---|---|---|---|
| Pagină de prezentare | O pagină descrie produsul și cere o înscriere sau o precomandă | Interesul inițial și mesajul | Mic; câteva zile |
| Serviciu manual | Fondatorul livrează personal ce ar face mai târziu produsul | Dacă problema e reală și cât valorează | Mic în bani, mare în timp; câteva săptămâni |
| Automatizare simulată | Clientul vede un produs automat, dar în spate lucrează oameni | Comportamentul de folosire | Mediu; câteva săptămâni |
| Produs cu o singură funcție | Doar funcția centrală, construită corect | Folosirea repetată și plata | Mai mare; una până la trei luni |
Variantele manuale sunt potrivite la început, când numărul de clienți este mic și fiecare conversație aduce informații utile.
Cum se aleg funcțiile din prima versiune?
În prima versiune intră doar funcțiile fără de care clientul nu poate obține rezultatul principal pentru care a venit. O metodă practică este scrierea drumului complet al clientului, de la primul contact până la rezultat, urmată de tăierea oricărui pas care nu este obligatoriu.
- Se formulează într-o propoziție problema rezolvată și pentru cine.
- Se listează toate funcțiile imaginate, fără filtru.
- Fiecare funcție se încadrează într-una din trei coloane: obligatorie, utilă, de mai târziu.
- Din coloana „obligatorie” se elimină tot ce poate fi făcut manual de echipă la început.
- Ce rămâne se construiește corect, chiar dacă aspectul este simplu.
Funcțiile amânate cel mai des fără consecințe sunt rapoartele avansate, personalizările, integrările cu alte aplicații și versiunile pentru mai multe tipuri de clienți.
Ce nu se sacrifică într-un produs minim viabil?
Siguranța datelor, corectitudinea plăților și funcționarea fiabilă a funcției centrale nu se sacrifică, oricât de mică ar fi prima versiune. Un produs care pierde datele unui client sau îi taxează greșit cardul nu testează piața, ci distruge încrederea. Întrebările despre ce date se colectează și cum se folosesc se pun încă de la început, după modelul din articolul despre etica datelor despre clienți.
Cum se măsoară dacă produsul minim viabil a reușit?
Succesul unui produs minim viabil se măsoară după criterii stabilite înainte de lansare, nu după impresiile de după. Criteriile se scriu sub formă de praguri, de exemplu: câți din primii 50 de utilizatori revin în a doua săptămână, câți acceptă să plătească prețul propus, câte cereri de funcții se repetă.
- Folosirea repetată spune mai mult decât numărul de înscrieri.
- Plata spune mai mult decât declarațiile de interes.
- Plângerile concrete arată ce trebuie construit în continuare.
Primii utilizatori se aleg din segmentul vizat, nu dintre prieteni, iar metodele de găsire a lor sunt descrise în articolul despre recrutarea primilor utilizatori care testează produsul.
Ce urmează după testarea primei versiuni?
După test, echipa alege una dintre trei direcții: continuă și adaugă funcțiile cerute repetat, schimbă o componentă importantă, cum ar fi segmentul de clienți sau prețul, ori renunță la idee. Decizia se ia pe baza pragurilor stabilite inițial. Dacă prețul a fost problema, el se recalculează cu metodele din articolul despre stabilirea prețului unui produs nou, apoi se testează din nou pe un grup mic.
